Introducere
Biserica a fost înfiinţată în ziua cincizecimii în Ierusalim, atunci când s-a pogorât Duhul Sfânt peste cei adunaţi în camera de sus. Ea era formată din oamenii apropiaţi ai lui Isus, care L-au urmat şi primit propovăduirea lui. În aceeaşi zi, Petru, insuflat de puterea Duhului Sfânt, a predicat oamenilor din Ierusalim. S-au predat aproximativ 3000 de suflete. Acesta este începutul Bisericii. (Fapte 2)
Statul, ca formă de organizare a apărut mai târziu. Înainte de organizarea statală au fost alte forme de organizare. Dintre acestea putem enumera tribul, clanul, etc.
După mai multe schimbări ale formelor de organizare, oamenii şi-au dat seama că atunci când sunt mai mulţi, sunt mai puternici. Astfel ei s-au unit şi au convieţuit împreună . Aşa s-a ajuns la organizare sub numele de stat.
Haideți să vedem cum se poate implica statul în Biserică sau Biserica în stat și unde este limita dintre acestea două.
Cuprins
Dumnezeu a lăsat pe pământ oameni îmbrăcaţi cu autoritate să conducă, să facă legi după legea Lui. El a lăsat pe pământ două legi: prima este cea a firii (Dumnezeu a aşezat-o), cealaltă este legea scrisă pentru stat. „Este bine ca legea scrisă să nu se contrazică cu Legea lui Dumnezeu, dar şi mai bine este ca cetăţenii să nu fie tulburaţi de legi străine. Când legea firii, adică a lui Dumnezeu, pomeneşte, altceva decât cea scrisă, să bagi de seamă dacă nu cumva îţi dictează raţiunea să zici adio legilor scrise şi intenţiilor legiuitorilor şi să te predai lui Dumnezeu ca legiuitor, să alegi a trăi după legea Cuvântului Său, chiar dacă ar trebui să faci acest lucru cu preţul multor primejdii, a nesfârşite suferinţe, poate chiar a morţii şi a dispreţului altora.” (Origen, Contra Celsum)
Fiecărui creștin îi este permis într-un spirit de răspundere față de Dumnezeu să profite de drepturile cetățenești, făcându-și datoria. În plus, el se poate ști chemat la manifestare politică, slujind astfel poporului său în sfere ale vieții pămîntești – și consider că este un mare beneficiu ca sarcinile de mare răspundere și importante din stat să fie îndeplinite de oameni care se știu răspunzători față de Dumnezeu!
„Întreaga misiune a Bisericii adună pe toţi oamenii în Hristos”. ( Pr. Mihai Himcinschi, Biserica în societate)
Sarcina Bisericii creștine nu este îmbunătățirea lumii – aceasta ar fi un început fără speranță în ciuda tuturor urmelor de binecuvântare în drumul ei pe această lume – ci misiunea ei este vestirea lucrării lui Dumnezeu pentru răscumpărarea lumii. ”Dumnezeu era în Cristos împăcând lumea cu Sine, neținîndu-le în socoteală păcatele lor, și ne-a încredințat nouă propovăduirea acestei împăcări. Noi dar, suntem trimiși împuterniciți ai lui Cristos; și, ca și cum Dumnezeu ar îndemna prin noi, vă rugăm fierbinte, în Numele lui Cristos: Împăcați-vă cu Dumnezeu!” ( II Cor. 5. 19-20).
„Relaţia dintre Biserică şi puterea politică au fost diferite în funcţie de epocă. Primii creştini alcătuiau o lume aparte, neconsiderând cele pământeşti nici ca pe o finalitate, nici ca pe un bun. Lumea profană le era străină şi chiar ostilă. Comunitatea creştină putea fi considerată ca un stat în stat, chiar dacă nu urmărea nici un fel de separare politică şi nu intenţiona, nici măcar în perspectivă, să constituie o unitate politică dinstinctă.” ( Pr. Adrian Gabor, Biserică şi stat în timpul lui Teodosie cel Mare)
Statul este de esenţă omenească, nu divină, iar dacă corespunde cu ordinea creată de Dumnezeu are o demnitate eminentă ca, implicit, cere supunere din partea tuturor oamenilor. Sfinţii Părinţi ne învaţă că funcţiile naturale ale statului sunt acele lucruri care asigură ordinea, unirea şi pacea.
Concluzie
În concluzie statul și Biserica sunt într-o relație reciprocă bună; statul însă nu are voie să-și extindă autoritatea în sfera spirituală a Bisericii; Biserica nu are voie să solicite, pentru rezolvarea problemelor sale, puterea și mijloacele statului. Biserica nu are voie să se asigure folosind forța împotriva abuzurilor statului și nu are nici o misiune să devină influentă prin activitate politică, sau să se pună la dispoziția statului pentru scopuri politice. ( Konrad Bussemer , Biserica Domnului Isus Cristos)
Alin-Eugen Duciuc
