Preşedintele şi creştinii

Cum trebuie să fie privit preşedintele unei ţări?

Cum trebuie să se raporteze creştinii din România la preşedintele României?

Ca şi creştini ştim că Dumnezeu are principii după care doreşte să ne ghidăm în viaţă şi aceste principii le-a descoperit în cărţile cuprinse în Biblie. Privind din acest punct de vedere întrebările noastre se transformă: Ce ne spune Biblia despre conducătorii unei ţări? Cum ne învaţă Biblia să ne raportăm la aceştia?
În primul rând există o separare între raportarea noastră la Dumnezeu şi cea către autorităţile dintr-o ţară. Domnul Isus ne-a învăţat:

„Daţi, deci, Cezarului ce este al Cezarului şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu.”

(Matei 22:21, Marcu 12:17, Luca 20:25)

Biblia ne învaţă că Dumnezeu este Suveran peste toate lucrurile şi El este cel care pune şi stabileşte autorităţile de pe Pământ, din fiecare ţară, regiune sau localitate.

„Daniel a luat cuvântul şi a zis: „Binecuvântat sã fie Numele lui Dumnezeu, din veşnicie în veşnicie! A Lui este înţelepciunea şi puterea. El schimbã vremurile şi împrejurãrile; El rãstoarnã şi pune pe împãraţi…”

(Daniel 2:20-21)

Dumnezeu este cel care stabileşte cine deţine autoritatea şi cere ca aceasta să fie respectată. Respectarea autorităţii puse de Dumnezeu se face practic prin supunerea faţă de oamenii puşi în poziţii de autoritate. Aceasta ne explică apostolul Pavel în următorul pasaj:

„Orice persoană trebuie să se supună autorităţilor, pentru că nu există nici o autoritate care să nu fi fost instituită de Dumnezeu. Autorităţile care există au fost instituite de Dumnezeu. Prin urmare, oricine se împotriveşte autorităţii, se împotriveşte rânduielii puse de Dumnezeu, iar cei care se împotrivesc îşi vor primi condamnarea. Deoarece conducătorii nu le inspiră teamă celor ce fac binele, ci celor ce fac răul.

Vrei deci să nu-ţi fie frică de autoritate? Fă ce este bine şi vei fi lăudat de ea! Căci ea este un slujitor al lui Dumnezeu pentru binele tău. Însă, dacă faci ceea ce este rău, teme-te, căci nu degeaba poartă sabia! Ea este în slujba lui Dumnezeu, pentru a aduce mânia peste cel ce înfăptuieşte răul.

 Aşadar, trebuie să le fii supus nu doar din cauza mâniei, ci şi datorită conştiinţei. Din acelaşi motiv trebuie să plătiţi şi taxele, pentru că autorităţile sunt slujitori ai lui Dumnezeu, care se ocupă cu acest lucru. Daţi fiecăruia ceea ce-i datoraţi: taxe – cui datoraţi taxe, vamă – cui datoraţi vamă, respect – cui datoraţi respect, onoare – cui datoraţi onoare!”

(Romani 13:1-7 – NTR)

La fel ne îndeamnă şi apostolul Petru:

„Fiţi supuşi oricărei autorităţi omeneşti, pentru Domnul, fie împăratului, ca înalt stăpânitor, fie guvernatorilor, ca unii trimişi de el să-i pedepsească pe răufăcători şi să-i laude pe cei ce fac binele. Căci este voia lui Dumnezeu ca, făcând lucruri bune, să reduceţi la tăcere ignoranţa oamenilor proşti. Trăiţi ca nişte oameni liberi, dar fără a folosi libertatea drept acoperământ al răului, ci ca nişte robi ai lui Dumnezeu! Daţi cinste tuturor oamenilor, iubiţi-i pe fraţi, temeţi-vă de Dumnezeu, daţi onoare împăratului!”

(1 Petru 2:13-17)

În urma celor arătate mai sus înţelegem că voia lui Dumnezeu pentru creştini, oamenii care doresc să-I împlinească voia, este să accepte autorităţile şi să le respecte. Astfel dacă eu sunt un creştin sunt dator să respect pe preşedintele României ca o autoritate pusă de Dumnezeu şi sunt dator să manifest acest respect prin ascultare.
Practic, această ascultare va trebui să o manifest prin împlinirea cerinţelor care vin din partea preşedintelui. Exemplul actual este referendumul pentru consultarea populaţiei în privinţa adoptării Parlamentului unicameral. Prezenţa nu este obligatorie prin legea statului român dar suntem responsabili de prezenţa la acest referendum prin faptul că Dumnezeu ne cere să ne supunem.
Folosind argumentul supunerii faţă de autorităţi s-ar putea uşor ajunge la dictatură sau alte forme de organizare nesănătoase dar citind atent Biblia vedem că suntem responsabili să fim supuşi faţă de autorităţi atât timp cât ele însele se supun lui Dumnezeu. Astfel dacă persoanele puse în autoritate ne cer lucruri care sunt împotriva lui Dumnezeu nu suntem datori să ascultăm.

Raportarea creştinilor faţă de preşedintele României se va vedea deasemenea şi la alegerile prezidenţiale. Aici nu mă refer la raportarea faţă de o persoană anume, ci faţă de funcţia de preşedinte. Consider că o persoană care doreşte să-l slujească pe Dumnezeu este datoare, faţă de autorităţile statului român, să se prezinte la votul pentru alegerea preşedintelui.
De ce consider astfel? Pentru că, după cum spuneam anterior, ca şi creştini suntem datori să ascultăm de autorităţi de fiecare dată când ni se cere să facem un lucru bun, şi a vota alegerea unui preşedinte e clar că nu este rău. Este pur si simplu chemarea noastră de privi spre candidaţi, a ne gândi la caracteristicile lor şi să alegem pe cel care credem că este potrivit. De asemenea există şi posibilitatea legală de a lăsa buletinul de vot alb, ceea ce înseamnă abţinere şi se contabilizează la numărul total al voturilor exprimate.
În concluzia acestui articol doresc să vă mai aduc şi îndemnul apostolului Pavel exprimat către Tit:

„Aminteşte-le să fie supuşi conducătorilor şi autorităţilor, să fie ascultători, gata pentru orice faptă bună, să nu insulte pe nimeni, să nu fie certăreţi, să fie blânzi, să arate tot respectul faţă de toţi oamenii.”

(Tit 3:1-2 – NTR)

Petrică Burac

Textele biblice folosite sunt din traducerea Cornilescu dacă nu s-a specificat altfel.

NTR – Noua Traducere în Limba Română