Întrebări

Semnele de întrebare pe care le desenăm adesea în jurul vieţilor noastre… de cele mai multe ori se întorceau… fără răspuns.

Zi de zi ne aflăm la răscruci de drumuri. Toate promit şi toate duc…aşa departe!

Într-o zi m-am gândit că aş vrea să găsesc drumul spre mine… şi singura teamă… e aceea că mă voi rătăci.

Tatăl nostru… care eşti în ceruri… privesc sfinţenia pe care o lucrezi în noi. Şi doare… doare gândul că mâine nu vom mai fi ales acelaşi drum… drum spre lumină… atunci…

Când gândurile mele alergau fără să-şi găsească odihna… am cerut Duhul tău călăuzirea… Şi vocea tainică a Adâncului meu m-a făcut să înțeleg. Trebuie să rupi din Mine ca să te poţi întregi…

Am văzut Lumina Lumii… în mine… şi eu în ea… ca o minune ce se repetă la nesfârşit. Zâmbetul Tău Doamne în răsărit, iar răsăritul în ochii mei… în inima mea cuvântul Tău Doamne întrupat în mine, iar eu… săpat pe mâinile Tale.

Am văzut paşii Tăi Doamne pe cărarea mea croindu-mi drumul drept… şi crucea mea pe umerii Tăi. Nici o lacrimă, nici un strigăt nu se mai auzeau în Golgota fiinţei mele umane. Deşi Tu continuai să atârni între Lumină şi întuneric, între cer şi pământ, viaţă şi moarte… iar durerea Ta era untdelemnul tămăduitor al durerii mele.

Mă iartă Tată că am păcătuit împotriva cerului… şi împotriva Ta.

Mă trezeşte felinarul din colţ şi ploaia… închid ochii şi las lacrimile timpului să se prelungească printre gene.

Cândva… îi voi deschide din nou ca şi ei să vadă dincolo în eternitate

Aleea mea mică… aleea de lumini ce încă şerpuieşte prin suflet…

Autor necunoscut

Cules de Mariana Borosan